Cauzele pentru care nu exista parteneriate solide intre ONG-uri si companii
Lipsa de comunicare: Cele doua sectoare nu se cunosc indeajuns, de aceea increderea reciproca se cladeste incet si greoi.
Proiecte putine: Numarul de proiecte intr-adevar de succes, derulate in parteneriat de actori din cele doua sfere este in continuare scazut.
Companiile nu au integrat inca CSR-ul la un nivel profund: In ciuda aderarii la Uniunea Europeana, economia si societatea romaneasca pot fi considerate in continuare "de tranzitie”. De aceea, in momentul de fata si CSR-ul romanesc este unul de tranzitie sau "de import", impus de companii multinationale. Numarul companiilor autohtone care au incorporat CSR-ul in cultura lor organizationala datorita dorintei de a da ceva societatii este mult mai mic fata de numarul acelor firme care practica CSR-ul pentru ca "este trendy”.
ONG-urile vad companiile ca un sac de bani: Numarul ONG-urilor care vad intr-o companie numai „un sac de bani”, este inca mare. Astfel de abordari nu pot duce la intarirea cooperarii dintre cele doua sectoare, ci dimpotriva, indeparteaza companiile de ONG-uri si invers.
Cele doua parti nu se considera parteneri egali: Daca cele doua parti nu se considera pe picior de egalitate, cooperarea este sortita esecului. De multe ori, companiile considera ca au dreptul sa dicteze in cadrul unui proiect comun, pe considerentul ca "noi dam banii". In tabara cealalta, foarte multe ONG-urile uita "sa tina aproape". Adica, uita sa implice compania in derularea proiectului pe considerentul ca "e ideea noastra si stim noi mai bine ce trebuie facut, voi trebuie sa ne dati banii si cam atat”.
De unde vine lipsa de incredere intre ONG-uri si companii
Sectorul ONG nu reuseste sa-si imbunatateasca imaginea, iar perceptia negativa se datoreaza in mare masura clasei politice. In anii 90, politicienii au permis adoptarea unor legi care au favorizat aparitia de ONG-uri fantoma. Unica lor menire era de a importa masini second-hand sau alte activitati de acest gen. Aspectul a fost pe larg reflectat de presa acelor vremuri, cu toate ca marea majoritate a ONG-urilor reuseau si atunci, si in zilele noastre, lucruri extraordinare. Din pacate, foarte putine dintre realizarile lor ajung sa fie cunoscute de publicul larg.
Nu numai din cauza capacitatii reduse a ONG-urilor de a-si promova succesele, ci si a apetitului scazut al presei fata de astfel de subiecte.Exista cateva zeci de mii de ONG-uri inregistrate in Romania. Pornim de la ideea ca nu toate sunt active, dar exista totusi cateva mii care au activitati benefice societatii.
Ar fi normal ca majoritatea sa lucreze in spiritul transparentei totale si sa publice cel putin rapoarte anuale. Totusi, numarul de rapoarte inscrise in ultimii ani la concursul "Cele mai bune rapoarte anuale", organizat de Forumul Donatorilor din Romania, nu a depasit la nici o editie cifra de 60. Ce-i drept, nici firmele nu exceleaza la acest capitol, dovada fiind numarul relativ mic de inscrisi la Top Corporate Awards, organizat tot de Forumul Donatorilor din Romania.
De exemplu, la editia din 2006, din cele 400 de companii invitate s-au inscris doar 22. Restul a motivat neparticiparea tocmai prin a spune ca „datele solicitate sunt confidentiale”.
Cum pot ONG-urile sa castige increderea companiilor
Transparenta si comunicare continua: In vederea castigarii increderii finantatorilor corporatisti, ONG-urile trebuie sa fie pregatite sa comunice adecvat misiunea si obiectivele organizatiei, impreuna cu oferta de proiecte. Este mult mai util sa se adopte o strategie de tip "baby steps", prin care mai intai sa se cunoasca potentialii parteneri, sa se cladeasca increderea si respectul reciproc si abia mai tarziu sa se treaca la proiecte concrete. ONG-ul poate incepe prin a-si trimite raportul anual (evident, daca are asa ceva), colectia de articole din ziare, filme de prezentare ale proiectelor etc. Deci materiale din care sa reiasa ca are o activitate serioasa, transparenta si bine reflectata in mass-media.
Suntem parteneri egali: In momentul in care un ONG accepta sa intre intr-un parteneriat doar ca actor secundar, fiind gata sa accepte orice tip de compromis de dragul banilor, soarta cooperarii intre cei doi parteneri este pecetluita.
Contributie financiara la proiect: Cand se trece la materializarea unui proiect comun, un argument in plus este contributia ONG-ului la proiectul respectiv si din punct de vedere financiar. O astfel de abordare insufla incredere partenerului corporatist, datorita impartirii riscului financiar. Totodata, intareste si pozitia ONG-ului in cadrul parteneriatului, care poate folosi acest fapt ca argument forte in negocieri.
Cultivarea relatiei: Pe parcursul proiectului, dar si dupa implementarea sa, este extrem de important ca partenerul corporatist sa fie informat si implicat in decizii. Un e-mail sau un telefon prin care i se atrage atentia partenerului asupra unor articole de presa legate de proiect pot face minuni. ONG-stii trebuie sa fie capabili sa impartaseasca entuziasmul cauzat de succesul unui proiect.
Succesul se datoreaza catorva factori esentiali:
Seriozitatea partenerilor;
Respectarea promisiunilor;
Abordarea transparenta;
Gandirea parteneriatelelor pe termen lung si in mod strategic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu