Emag

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Pedeapsa cu moartea, între acceptare şi contestare


Este pedeapsa capitală o soluţie la care ar trebui să recurgă sistemul judiciar din România? Asta au încercat să demonstreze folosindu-se de argumente pertinente cele două echipe din Clubul de debate A.S.A.F.F.I. miercuri seara, atunci când atât membrii asociaţiei noastre, cât şi invitaţii noştri au asistat la o dezbatere în care argumentele au lăsat loc doar pentru acumularea de noi cunoştinţe în ceea ce priveşte tema dezbaterii.
Carmen Luncaşu, studentă la Comunicare şi Relaţii Publice şi Georgiana Diaconescu, studentă la Ştiinţe Politice au alcătuit echipa afirmatoare şi au susţinut implementarea pedepsei capitale pentru infractorii cu un grad ridicat de risc pentru societate şi cetăţenii acesteia. Membrii acestei echipe au dovedit cât de importantă este decizia de a supune pe cineva morţii în cazul în care fapta săvârşită atinge un anumit nivel de gravitate prin argumentele aduse în susţinerea părerii lor. În tabăra adversă, Cosmin Andrei şi Vlad Ungureanu, ambii studenţi la Ştiinţe Politice au atacat vehement argumentele aduse de echipa afirmatoare, principalul motiv pentru care au făcut acest lucru fiind corelat cu importanţa dreptului fundamental la viaţă al omului.
Publicul a fost foarte activ, a solicitat nenumărate răspunsuri din partea celor două echipe şi a prezentat interes pe tot parcursul dezbaterii. De asemenea, împărţiţi în păreri pro şi contra, spectatorii au adus argumente şi au încercat să-şi impună punctul de vedere într-un mod cât mai persuasiv. După ce afirmatorii şi negatorii şi-au expus argumentele, a fost rândul oamenilor din public să-şi exerseze capacităţile de a vorbi în public şi, conform tradiţiei, cinci voluntari au ţinut un scurt discurs pe marginea unui subiect extras pe moment. Atât intervenţiile pertinente cât şi discursurile care au dat dovadă de inteligenţă au fost premiate cu câte un volum intitulat „Din Ţara Măgarilor” al autorului Ştefan Zeletin.
Moţiunile care erau de acord în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea, care la început au fost susţinute doar de patru pesoane, până la sfârşitul dezbaterii au reuşit să convingă alte opt persoane. În urma evenimentului acestei săptămâni, A.S.A.F.F.I. constată că tot mai mulţi studenţi participă la clubul de dezbateri care abordează teme ce stârnesc interesul oricui şi că cei patru studenţi care au format echipele afirmatoare şi negatoare au reuşit să facă publicul să participe la discuţie asemeni unor specialişti în domeniu. Mulţumim participanţilor, publicului, membrilor asociaţiei şi nu în ultimul rând doamnei profesor Dorina Ţicu, cea care ne susţine întotdeauna şi este prezentă la Clubul de Dezbateri A.S.A.F.F.I..
Nici bine nu s-a terminat această dezbatere, că deja asociaţia lucrează pentru a pune la punct următoarea întâlnire, acolo unde vă aşteptăm. Promitem că şi reacţiile şi premiile vor fi prezente într-un număr destul de mare!

luni, 15 aprilie 2013

Clubul de dezbateri ASAFFI, ediţia a II-a

     Cum prima ediţie s-a bucurat de succes, lansăm invitaţia şi pentru a doua ediţie a Clubului de dezbateri ASAFFI. Aşadar, te aşteptăm miercuri seara de la ora 20:00 în sala D1 a corpului D (la parter) să vorbim despre Pedeapsa cu moartea- între contestare şi acceptare.
     Este morală aplicarea acestei pedepse în rândul condamnaţilor de către lege?
     Aceasta este una dintre întrebările pe care le lansăm şi pe care cele două echipe le vor dezbate. Desigur, publicul este invitat să intervină ulterior cu întrebări, sugestii sau completări. Nu există opinii greşite, aşa că, dacă ai una, vino să ţi-o exprimi!
     Clubul de dezbateri îşi propune să lanseze discuţii între participanţi şi astfel să încurajeze vorbitul în public al participanţilor şi susţinerea unei opinii prin argumente. Evenimentul se încheie cu alegerea a cinci bileţele de către cinci voluntari din public. Pe bilete se va găsi câte o temă diferită, pe marginea căreia, voluntarul va ţine un discurs de două minute.
     Aşadar, miercuri seara vino în sala D1 să fii pro sau contra ideii puse în discuţie, vino să îţi formezi o opinie, vino să participi la o discuţie antrenantă, unde fiecare ascultă pe fiecare.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

„Orice progres înseamnă război cu societatea." (George Bernard Shaw)



Omul se află într-un continuu progres. Fie că vrem, fie că nu, studiind istoria putem observa cum omul a evoluat și mai ales cât a evoluat de-a lungul timpului. Ajungând de la stadiu de „om al peșterii” când efectiv își vâna hrana totul fiind o chestiune de îndemanare, pâna astăzi când ce mănâncă este doar o chestiune de preferințe. Dar oare chiar a trebuit sa fie „în război” pentru a se ajunge la progresul pe care îl cunoaștem astăzi?

În contextul citatului nu trebuie sa interpretăm războiul așa cum il cunoaștem noi, în sensul de confruntare armată între două sau mai multe state, ci, trebuie să îl privim ca un război a ceea ce a reprezentat noul în viața omului prin timp.

Fără să exagerăm, putem afirma că în cele mai multe cazuri omul se teme de ceea ce este nou. Majoritatea este  obișnuită cu o rutină zilnică, privind cu reticență uneori faptul că trebuie săschimbe ceva în viața lui.

Fără dar și poate, prin progres înțelegem inovație, lucruri noi și invenții noi care în cele mai multe cazuri sunt menite spre a îmbunătăți viața omului. Când vine vorba de războiul  cu societatea în contextul progresului, lupta se duce cu reticența oamenilor față de acesta.

Pornind din antichitate, privind la filosofii greci antici precum Platon sau Aristotel, perioada medievală cu exemple precum Galileo Galilei, lupta lui Abrahamn Lincoln pentru abolirea sclaviei, ori multe alte exemple pentru care ar trebui pagini întregi scrise și privite ca războiul dat cu societatea pentru progres, putem observa cum toți au fost respinși și uneori neacceptați cu ideile pe care le propuneau, putem afirma, fără nici o ezitare, că astăzi toți cei enumerați mai sus sunt priviți ca exemple demne de urmat în domeniile lor, fiind apreciați la scară largă, fiind același timp arhicunoscuți.

Războiul pentru progres este unul care trebuie purtat, este singurul tip de război care nu dăunează și singurul tip de război în care toți cei implicați vor căștiga. El este unul de lungă durată, dar oare putem sa ne imaginăm cum ar fi arătat societatea noastră dacă la timpul potrivit nu ar fi fost câțiva curajoși care știau că este un război care trebuie neapărat purtat? Printr-un exercițiu de imaginație am putea, dar produsul acestui exercițiu nu ne încântă deloc...



Alin Ciobanu

joi, 11 aprilie 2013

Aer cultural

  "Hoții de frumusețe" spectacolul Companiei D'Ayai, la Teatrul Național Iași





               
                       În premieră mondială de data aceasta, Teatrul Național din Iași găzduiește Luni, 20 Mai ora 19:00, un spectacol de teatru după HOȚII DE FRUMUSEȚE, romanul celebrului scriitor francez Pascal Bruckner. Scenografia spectacolului realizată de Adina Mastalier, aduce o inovație pentru teatrul din România, fiind primul spectacol de teatru realizat pe o scenă românească unde o parte din decor este virtual, creat pe calculator și redat de o tehnologie modernă asigurată de 360 Revolution. Mai exact, primul spectacol unde decorul intră pe un CD.





        Cunoscut ca fiind cel mai important text literar al lui Pascal Bruckner, povestea hoților de frumusețe este povestea faptelor noastre, a frustrărilor, a fricilor, o poveste a ceea ce simțim, a ceea ce înțelegem. Dramatizarea și regia artistică îi aparține lui Chris Simion, despre care Pascal Bruckner menționează astfel:  “Chris este un regizor cu talent și cu intuiție. Știe mereu să extragă din romanele pe care le montează ceea ce este necesar pentru sufletul omului contemporan. Îi sunt alături de 14 ani, de când a montat "Copilul Divin “. Am încredere în ceea ce simte și în ceea ce vede într-un text și asta îmi garantează succesul spectacolelor ei.”

               
           Ideea centrală a spectacolului trezește  întrebări ce mocnesc încă de la începuturi. În fiecare dintre noi există un hoț de frumusețe. Și în fiecare dintre noi există un moment în care acest hoț își dă cagula jos și se întreabă: “ Când începi să te naști cu adevărat? Există tinerețe veșnică? Ce înseamnă prietenia și trădarea? Furând frumusețea altei persoane reușești să fii fericit? Poți să iubești pe cineva cu adevărat? ”. La 20 de ani frumusetea este o evidență, la 50 o recompensă , la 70 un miracol.

           
  
      

        



     
    HOȚII DE FRUMUSEȚE este un proiect la care se lucrează de aproape 8 ani, distribuția fiind acordată de Florin Zamfirecu, Ioana Pavalescu, Ștefana Samfira, Radu Micu și Ionuț Niculae. 

              


 

Diana Ungureanu

Emag